Biserica fortificată din Cristian, Sibiu
Dublin Core
Title
Biserica fortificată din Cristian, Sibiu
Subject
Biserica fortificată din Cristian, Sibiu
Description
Biserica fortificată din Cristian, Sibiu
Biserica fortificată din Cristian, sat aflat la 10 kilometri de Sibiu, a constituit un subiect de studiu pentru cercetători cel mai adesea din perspectiva includerii sale în categoria bisericilor fortificate, informaţiile nefiind însă foarte numeroase, printre cele mai recente studii în care este menţionată biserica din Cristian numărându-se şi teza de doctorat din 2008 a lui David Morgan (1).
Biserica datează din secolul al XIII-lea, fiind construită ca o biserică romanică cu trei nave și turn pe vest, închinată Sfântului Servatius (2). În decursul secolelor XIV-XV, dată fiind invazia tătară din 1241 (despre care aflăm din relatările lui Rogerius), începe procesul de fortificare al aşezărilor cu palisade de lemn, ziduri de piatră, supraînalţate cu structuri din lemn (3). Majoritatea bisericilor din Sibiu au fost încorporate sistemelor de fortificaţii, fapt datorat existenţei comunităţilor ţăraneşti libere care alcătuiau oraşul (4).
În 1480 a fost semnat un contract cu meșterul Andreas Lapicida din Sibiu pentru refacerea şi extinderea bisericii din Cristian, iar reconstrucția în stil gotic a bisericii se încheie în 1495 (5). Nava centrală măsoară 18,3 metri (6) şi numără patru travee, bolta stelată fiind susţinută de patru perchi de stâlpi. Turnul are o înălțime de 11 metri, grosimea zidurilor fiind de 2.7 metri. În 1495, din motive de apărare, ferestrele au fost zidite, iar partea superioară a fost prevăzută cu creneluri (7). La exterior construcţia este prevăzută cu contraforţi.
La 1500 începe fortificarea complexului, iar în 1550 se ridica pe traseul incintei, pe latura de sud-est, un turn octogonal (8). În privința fortificaţiilor, la Cristian există în faţa zidurilor incintei un al doilea rând de curtine, mai joase, despărţite de cele dintâi printr-un coridor adânc, iar pe traseul incintei se găsesc turnuri prismatice, de secţiune dreptunghiulară care păstrează încă intacte marginile superioare crenelate şi sistemul de învelitoare cu o singură pantă înclinată spre interior (9).
Interesant de urmărit ar fi parcursul aşezării, deşi puțină documentație se mai păstrează (din cauza numeroaselor incendii), printre care un document din 1223 unde satul figurează drept Insula Cristiana şi un altul din 1323, care menționează numele unor nobili care au locuit în Cristian (10). În 1449 statutul influent al așezării îi permite să fixeze hotarele față de satul vecin, Orlat. În 1493 întreaga așezare a fost distrusă de turci, biserica fiind singura care s-a mai păstrat. În secolul al XVI-lea există mai multe neînțelegeri cu satele vecine – Turnișor, Săliște, Ruscior – în privința hotarelor. În 1592 Ștefan Báthory se întâlnește cu reprezentanții Parlamentului în complexul bisericii, iar în 1599 Mihai Viteazul îl omoară în sacristia aceleiași biserici pe reprezentantul administrației locale, Matthias Heintzius (11).
Un alt subiect care ar putea fi abordat în legătură cu biserica din Cristian este prezenţa în secolul al XV-lea a meşterului Andreas Lapicida. Acesta a lucrat în cadrul mai multor şantiere transilvănene în decursul secolelor XV-XVI, fiind un apropiat al primarului Sibiului, Thomas Altemberger, care, susțin unele surse, intermediază lucrările meşterului (12). Hermann Fabini realizează traseul lucrărilor din Transilvania ale meşterului Andreas Lapicida. Astfel, prima lucrare este, se pare, amvonul bisericii din Sibiu, urmată de reconstrucţia bisericii din Cristian, unde pe baza unor detalii (profil de nervuri, secțiunea transversală a pilaștrilor) sunt posibile analogii cu Moşna, biserică hală de sfârșit de secol XV, trinavată, cu bolți prevăzute cu nervuri în rețea (13). La Moşna prezenţa meşterului e semnalată prin monograma ALH - Andreas Lapicida aus Hermannstadt, alăturată datei 1500 (14).
Sursele cu privire la modul în care funcţiona un şantier medieval în Transilvania nu sunt numeroase – există o miniatură de secol XIV cu şantierul catedralei de la Oradea, mai multe însemne despre modurile de îmbinare ale pietrei sau despre instrucţiunile date cioplitorilor și semne de pietrari incizate în suprafaţa angajată a pietrei (15). În cazul Transilaviei, cea mai importantă poziţie în cadrul unui şantier era adesea aceea de meşter constructor, zidar sau meşter pietrar, aşa cum era şi cazul lui Andreas Lapicida (16). Sigiliul breslei pietrarilor şi zidarilor lua locul semnăturii meşterului. La Sighişoara de exemplu, acesta are în centru patronul breslei, îmbrăcat în straie episcopale, în partea de jos fiind amplasate doua scuturi heraldice în care sunt reprezentate două unelte (o albie pentru mortar şi o mistrie) (17). Iniţial “semnătura” lui Andreas Lapicida era crucea Sf. Andrei, care există pe o consolă a loggiei din Casa Altemberger, construcţie ridicată între sfârşitul anilor 1470 şi începutul anilor 1480, aparţinând primarului Sibiului, Thomas Altemberger (18). În opinia unor cercetători, Andreas Lapicida ar fi recurs și la o altă modalitate de a se semna, și anume includerea autoportretului în lucrarea realizată, aşa cum procedase Peter Parler deja în secolul al XIV-lea la Sf. Vit, în Praga. După Fabini, Andreas și-ar fi inclus autoportretul printre consolele decorate cu figuri umane din loggia casei Altenberger din Sibiu. Astfel, Fabini îl identifică pe Andreas Lapicida în personajul care are cele mai mari dimensiuni și care are în parte inferioară crucea Sf. Andrei (19).
Pentru Fabini perioada în care se ridică Casa Altemberger se suprapune celei în care se pare că a fost încheiat contractul pentru reconstrucţia bisericii din Cristian (1472-1486) (20), însă acest contract figurează la D. Morgan ca fiind încheiat la 1480 (21). În 1494, înainte de încheierea lucrărilor de la Cristian, Andreas Lapicida începe lucrările de reconstrucţie de la Cârţa, pornite din iniţiativa lui Matia Corvin, unde lucrează până în 1504 alături de zidarii Henrik şi Martin, dulgherul Simion şi meşterul de acoperişuri, Balsiu. În 1506 lucrările sunt continuate de meşterul pietrar Sebastian (22), Andreas aflându-se la sfârşitul carierei sale (23).
(1) David Morgan, Examining Transylvanian Saxon Fortified Churches from the 13th to the 16th Centuries; the History and Archaeology of the Saxon Rural Church in Romania: Roles and Identities, Vol. I, teză de doctorat, University of Leicester, 2008. Ionuț Codrea, “Pietrari şi zidari în arhitectura religioasă din Transilvania (surse privitoare la meşterii constructori, secolele XIII – XVI)”, Sargetia, Vol. XXXIII, 2005, pp. 271-280, Hermann Fabini, “Andreas Lapicida - ein siebenbürgischer Steinmetz und Baumeister der Spätgotik”, în Stephani, Brigitte Sie prägten unsere Kunst. Studien und Aufsätze, Cluj-Napoca, 1985, pp. 65-75, Grigore Ionescu, Arhitectura pe teritoriul României de-a lungul veacurilor, Editura Academiei, Bucureşti, 1982.
(2) D. Morgan, Examining, p.169.
(3) Irina Băldescu, Transilvania medievală: topografie şi norme juridice ale cetăţilor; Sibiu, Bistriţa, Braşov, Cluj, Ed. Simetria, București, 2012, p. 20.
(4) G. Ionescu, Arhitectura pe teritoriul României, p.135.
(5) D. Morgan, Examining, p.169.
(6) D. Morgan, Examining, p.169.
(7) D. Morgan, Examining, p. 170.
(8) D. Morgan, Examining, pp. 170-171.
(9) G. Ionescu, Arhitectura pe teritoriul României, p. 201.
(10) D. Morgan, Examining, p. 167.
(11) D. Morgan, Examining, pp. 165-168.
(12) H. Fabini, “Andreas Lapicida”, p. 68.
(13) H. Fabini, “Andreas Lapicida, p. 70.
(14) H. Fabini, “Andreas Lapicida”, p. 73.
(15) I. Codrea, “Pietrari şi zidari”, 2005, p. 276.
(16) I. Codrea, “Meşterii constructori din Transilvania – secolele XIII – XVI”, Sargetia,Vol. XXXIII, 2005, p. 283.
(17) I. Codrea, “Pietrari şi zidari”, p. 275.
(18) H. Fabini, “Andreas Lapicida”, p. 68.
(19) I. Codrea, “Pietrari şi zidari”, p. 275.
(20) H. Fabini, “Andreas Lapicida, p. 68.
(21) D. Morgan, Examining, p.169.
(22) I. Codrea, “Pietrari şi zidari”, p. 273.
(23) H. Fabini, “Andreas Lapicida”, p. 71.
Biserica fortificată din Cristian, sat aflat la 10 kilometri de Sibiu, a constituit un subiect de studiu pentru cercetători cel mai adesea din perspectiva includerii sale în categoria bisericilor fortificate, informaţiile nefiind însă foarte numeroase, printre cele mai recente studii în care este menţionată biserica din Cristian numărându-se şi teza de doctorat din 2008 a lui David Morgan (1).
Biserica datează din secolul al XIII-lea, fiind construită ca o biserică romanică cu trei nave și turn pe vest, închinată Sfântului Servatius (2). În decursul secolelor XIV-XV, dată fiind invazia tătară din 1241 (despre care aflăm din relatările lui Rogerius), începe procesul de fortificare al aşezărilor cu palisade de lemn, ziduri de piatră, supraînalţate cu structuri din lemn (3). Majoritatea bisericilor din Sibiu au fost încorporate sistemelor de fortificaţii, fapt datorat existenţei comunităţilor ţăraneşti libere care alcătuiau oraşul (4).
În 1480 a fost semnat un contract cu meșterul Andreas Lapicida din Sibiu pentru refacerea şi extinderea bisericii din Cristian, iar reconstrucția în stil gotic a bisericii se încheie în 1495 (5). Nava centrală măsoară 18,3 metri (6) şi numără patru travee, bolta stelată fiind susţinută de patru perchi de stâlpi. Turnul are o înălțime de 11 metri, grosimea zidurilor fiind de 2.7 metri. În 1495, din motive de apărare, ferestrele au fost zidite, iar partea superioară a fost prevăzută cu creneluri (7). La exterior construcţia este prevăzută cu contraforţi.
La 1500 începe fortificarea complexului, iar în 1550 se ridica pe traseul incintei, pe latura de sud-est, un turn octogonal (8). În privința fortificaţiilor, la Cristian există în faţa zidurilor incintei un al doilea rând de curtine, mai joase, despărţite de cele dintâi printr-un coridor adânc, iar pe traseul incintei se găsesc turnuri prismatice, de secţiune dreptunghiulară care păstrează încă intacte marginile superioare crenelate şi sistemul de învelitoare cu o singură pantă înclinată spre interior (9).
Interesant de urmărit ar fi parcursul aşezării, deşi puțină documentație se mai păstrează (din cauza numeroaselor incendii), printre care un document din 1223 unde satul figurează drept Insula Cristiana şi un altul din 1323, care menționează numele unor nobili care au locuit în Cristian (10). În 1449 statutul influent al așezării îi permite să fixeze hotarele față de satul vecin, Orlat. În 1493 întreaga așezare a fost distrusă de turci, biserica fiind singura care s-a mai păstrat. În secolul al XVI-lea există mai multe neînțelegeri cu satele vecine – Turnișor, Săliște, Ruscior – în privința hotarelor. În 1592 Ștefan Báthory se întâlnește cu reprezentanții Parlamentului în complexul bisericii, iar în 1599 Mihai Viteazul îl omoară în sacristia aceleiași biserici pe reprezentantul administrației locale, Matthias Heintzius (11).
Un alt subiect care ar putea fi abordat în legătură cu biserica din Cristian este prezenţa în secolul al XV-lea a meşterului Andreas Lapicida. Acesta a lucrat în cadrul mai multor şantiere transilvănene în decursul secolelor XV-XVI, fiind un apropiat al primarului Sibiului, Thomas Altemberger, care, susțin unele surse, intermediază lucrările meşterului (12). Hermann Fabini realizează traseul lucrărilor din Transilvania ale meşterului Andreas Lapicida. Astfel, prima lucrare este, se pare, amvonul bisericii din Sibiu, urmată de reconstrucţia bisericii din Cristian, unde pe baza unor detalii (profil de nervuri, secțiunea transversală a pilaștrilor) sunt posibile analogii cu Moşna, biserică hală de sfârșit de secol XV, trinavată, cu bolți prevăzute cu nervuri în rețea (13). La Moşna prezenţa meşterului e semnalată prin monograma ALH - Andreas Lapicida aus Hermannstadt, alăturată datei 1500 (14).
Sursele cu privire la modul în care funcţiona un şantier medieval în Transilvania nu sunt numeroase – există o miniatură de secol XIV cu şantierul catedralei de la Oradea, mai multe însemne despre modurile de îmbinare ale pietrei sau despre instrucţiunile date cioplitorilor și semne de pietrari incizate în suprafaţa angajată a pietrei (15). În cazul Transilaviei, cea mai importantă poziţie în cadrul unui şantier era adesea aceea de meşter constructor, zidar sau meşter pietrar, aşa cum era şi cazul lui Andreas Lapicida (16). Sigiliul breslei pietrarilor şi zidarilor lua locul semnăturii meşterului. La Sighişoara de exemplu, acesta are în centru patronul breslei, îmbrăcat în straie episcopale, în partea de jos fiind amplasate doua scuturi heraldice în care sunt reprezentate două unelte (o albie pentru mortar şi o mistrie) (17). Iniţial “semnătura” lui Andreas Lapicida era crucea Sf. Andrei, care există pe o consolă a loggiei din Casa Altemberger, construcţie ridicată între sfârşitul anilor 1470 şi începutul anilor 1480, aparţinând primarului Sibiului, Thomas Altemberger (18). În opinia unor cercetători, Andreas Lapicida ar fi recurs și la o altă modalitate de a se semna, și anume includerea autoportretului în lucrarea realizată, aşa cum procedase Peter Parler deja în secolul al XIV-lea la Sf. Vit, în Praga. După Fabini, Andreas și-ar fi inclus autoportretul printre consolele decorate cu figuri umane din loggia casei Altenberger din Sibiu. Astfel, Fabini îl identifică pe Andreas Lapicida în personajul care are cele mai mari dimensiuni și care are în parte inferioară crucea Sf. Andrei (19).
Pentru Fabini perioada în care se ridică Casa Altemberger se suprapune celei în care se pare că a fost încheiat contractul pentru reconstrucţia bisericii din Cristian (1472-1486) (20), însă acest contract figurează la D. Morgan ca fiind încheiat la 1480 (21). În 1494, înainte de încheierea lucrărilor de la Cristian, Andreas Lapicida începe lucrările de reconstrucţie de la Cârţa, pornite din iniţiativa lui Matia Corvin, unde lucrează până în 1504 alături de zidarii Henrik şi Martin, dulgherul Simion şi meşterul de acoperişuri, Balsiu. În 1506 lucrările sunt continuate de meşterul pietrar Sebastian (22), Andreas aflându-se la sfârşitul carierei sale (23).
(1) David Morgan, Examining Transylvanian Saxon Fortified Churches from the 13th to the 16th Centuries; the History and Archaeology of the Saxon Rural Church in Romania: Roles and Identities, Vol. I, teză de doctorat, University of Leicester, 2008. Ionuț Codrea, “Pietrari şi zidari în arhitectura religioasă din Transilvania (surse privitoare la meşterii constructori, secolele XIII – XVI)”, Sargetia, Vol. XXXIII, 2005, pp. 271-280, Hermann Fabini, “Andreas Lapicida - ein siebenbürgischer Steinmetz und Baumeister der Spätgotik”, în Stephani, Brigitte Sie prägten unsere Kunst. Studien und Aufsätze, Cluj-Napoca, 1985, pp. 65-75, Grigore Ionescu, Arhitectura pe teritoriul României de-a lungul veacurilor, Editura Academiei, Bucureşti, 1982.
(2) D. Morgan, Examining, p.169.
(3) Irina Băldescu, Transilvania medievală: topografie şi norme juridice ale cetăţilor; Sibiu, Bistriţa, Braşov, Cluj, Ed. Simetria, București, 2012, p. 20.
(4) G. Ionescu, Arhitectura pe teritoriul României, p.135.
(5) D. Morgan, Examining, p.169.
(6) D. Morgan, Examining, p.169.
(7) D. Morgan, Examining, p. 170.
(8) D. Morgan, Examining, pp. 170-171.
(9) G. Ionescu, Arhitectura pe teritoriul României, p. 201.
(10) D. Morgan, Examining, p. 167.
(11) D. Morgan, Examining, pp. 165-168.
(12) H. Fabini, “Andreas Lapicida”, p. 68.
(13) H. Fabini, “Andreas Lapicida, p. 70.
(14) H. Fabini, “Andreas Lapicida”, p. 73.
(15) I. Codrea, “Pietrari şi zidari”, 2005, p. 276.
(16) I. Codrea, “Meşterii constructori din Transilvania – secolele XIII – XVI”, Sargetia,Vol. XXXIII, 2005, p. 283.
(17) I. Codrea, “Pietrari şi zidari”, p. 275.
(18) H. Fabini, “Andreas Lapicida”, p. 68.
(19) I. Codrea, “Pietrari şi zidari”, p. 275.
(20) H. Fabini, “Andreas Lapicida, p. 68.
(21) D. Morgan, Examining, p.169.
(22) I. Codrea, “Pietrari şi zidari”, p. 273.
(23) H. Fabini, “Andreas Lapicida”, p. 71.
Creator
Vasile Drăguț
Source
Bibliografie:
Băldescu, Irina 2012, Transilvania medievală: topografie şi norme juridice ale cetăţilor; Sibiu, Bistriţa, Braşov, Cluj, Ed. Simetria, București, p.20
Codrea, Ionuţ, “Pietrari şi zidari în arhitectura religioasă din Transilvania (surse privitoare la meşterii constructori, secolele XIII – XVI)”, în Sargetia,Vol. XXXIII, 2005, p. 273, p. 274 p.275, p.276
Codrea, Ionuţ, “Meşterii constructori din Transilvania – secolele XIII – XVI”, în Sargetia,Vol. XXXIII, 2005, p.283
Fabini, Hermann, “Andreas Lapicida - ein siebenbürgischer Steinmetz und Baumeister der Spätgotik”, în Stephani, Brigitte Sie prägten unsere Kunst. Studien und Aufsätze, Cluj-Napoca, 1985, pp. 65-75
Ionescu, Grigore, Arhitectura pe teritoriul României de-a lungul veacurilor, Editura Academiei, Bucureşti, 1982, p.135, p.201
Morgan, David, Examining Transylvanian Saxon Fortified Churches from the 13th to the 16th Centuries; the History and Archaeology of the Saxon Rural Church in Romania: Roles and Identities, Vol. I, teză de doctorat, University of Leicester, 2008, pp. 165-170
Băldescu, Irina 2012, Transilvania medievală: topografie şi norme juridice ale cetăţilor; Sibiu, Bistriţa, Braşov, Cluj, Ed. Simetria, București, p.20
Codrea, Ionuţ, “Pietrari şi zidari în arhitectura religioasă din Transilvania (surse privitoare la meşterii constructori, secolele XIII – XVI)”, în Sargetia,Vol. XXXIII, 2005, p. 273, p. 274 p.275, p.276
Codrea, Ionuţ, “Meşterii constructori din Transilvania – secolele XIII – XVI”, în Sargetia,Vol. XXXIII, 2005, p.283
Fabini, Hermann, “Andreas Lapicida - ein siebenbürgischer Steinmetz und Baumeister der Spätgotik”, în Stephani, Brigitte Sie prägten unsere Kunst. Studien und Aufsätze, Cluj-Napoca, 1985, pp. 65-75
Ionescu, Grigore, Arhitectura pe teritoriul României de-a lungul veacurilor, Editura Academiei, Bucureşti, 1982, p.135, p.201
Morgan, David, Examining Transylvanian Saxon Fortified Churches from the 13th to the 16th Centuries; the History and Archaeology of the Saxon Rural Church in Romania: Roles and Identities, Vol. I, teză de doctorat, University of Leicester, 2008, pp. 165-170
Publisher
Istoria și Teoria Artei
Date
[no text]
Contributor
Andreea Mitrana
Rights
[no text]
Relation
[no text]
Format
[no text]
Language
[no text]
Type
[no text]
Identifier
[no text]
Coverage
[no text]
Files
Citation
Vasile Drăguț, “Biserica fortificată din Cristian, Sibiu,” Arhiva Dragut, accessed April 26, 2024, https://vasiledragut.omeka.net/items/show/16.