BISERICA EVANGHELICĂ DIN SEBEŞ
Dublin Core
Title
BISERICA EVANGHELICĂ DIN SEBEŞ
Subject
Biserica evanghelică din Sebeș
Description
BISERICA EVANGHELICĂ DIN SEBEŞ
Biserica evanghelică din Sebeş este un monument arhitectural din Transilvania a cărei construcţie a început în secolul al XIII- lea şi s-a finalizat trei secole mai târziu. Despre aceasta au scris istorici precum Radu Heitel (1), Virgil Vătăşianu (2), Victor Roth (3), Livia Varga (4), Adrian Rusu (5) şi Vasile Drăguţ (6), iar Gheorghe Arion (7) descrie în detaliu ansamblul sculptural al bisericii.
Initial biserica din Sebeş era o bazilică romanică, trinavată, cu cor pătrat şi absidă semicirculară. Dar de-alungul timpului aceasta a avut parte de o succesiune de modificări, atât la nivelul planului cât și la nivelul elevației. Într-o primă fază, în jurul secolului al XIII-lea, una dintre aceste schimbări a fost înlocuirea primei abside semicirculare de pe latura de est, cu una poligonală cu patru contraforturi adosate primei fundaţii. Sistemul de boltire al absidei dispune de şase nervuri, din care ultimele două dinspre vest transmit greutatea în zidurile de închidere a colateralelor şi ale navei centrale. Cheia de boltă cu floare de măceş (Rosa canina) găsită la fundaţia unui stâlp din perioada gotică, indică faptul că aceste modificări pot fi puse în legătură cu șantierul cistercian de la Cîrța, unde se regăseste acelaşi motiv ornamental (8).
În a doua fază a contrucţiei datează lărgirea fundaţiei celor două turnuri de pe vest ― care nu au mai fost construite ― şi formarea unui turn central de secțiune dreptunghiulară ce a fost ridicat în a doua jumătate a veacului al XIII-lea (9). Tot în aceeaşi perioadă biserica a fost extinsă cu două travee spre vest.
Cea mai importantă însa este cea de a treia etapă de construcţie a Sebeşului, etapă ce a reprezentat ridicarea corului, între anii 1360-1382, considerat printre primele încercari de realizare a unei biserici de tip hală din Transilvania. De menţionat este faptul că pe una dintre cheile de boltă ale corului apare stema regelui Ungariei, Ludovic de Anjou (10).
În secolul al XIV-lea localitatea dispunea de însemnate resurse economice care permiteau înlocuirea vechii bazilici romanice cu o construcţie impozantă, reprezentativă pentru comunitate. Resursele financiare s-au dovedit însă insuficiente, motiv pentru care s-a ridicat doar corul tip hală, cu deambulatoriu, care a fost racordat la corpul bazilical (11). Spre deosebire de restul bisericii, corul este mai înalt şi are o dezvoltare longitudinală cu trei nave de aceeaşi înălţime (12). Acesta este împărţit în 15 travee boltite în cruce pe ogive şi despărţite prin stâlpi şi pilaştrii cu câte o colonetă angajată. Înspre apus nava centrală dispune de două travee pătrate de dimensiuni mai mari, iar înspre răsărit acestea se continuă cu trei travee dreptunghiulare înguste (13).
Important la acest cor este decorul sculptural bogat, prin care sunt reprezentate mai multe teme iconografice. Corul este dominat de statui aşezate pe contraforţi sub baldachine ce erau decorate cu frontoane şi fiale ajurate, prevăzute cu fleuroane şi încoronate cu o cornişă cu patrulobi înscrişi în pătrate arcuite. Din păcate, multe dintre aceste statui s-au pierdut.
În interior stâlpii sunt înalţi de 11 m, iar din aceştia pornesc nervuri puternic profilate cu chei de boltă decorate în general cu elemente vegetale (frunză de stejar, frunză de viţă de vie, frunză de acant) de factură realistă, cu personaje biblice sau mitologice, iar consolele pilaştrilor susţin statui cu diferite personaje aşezate sub baldachine bogat decorate (14). În navele laterale se găsesc pilaştrii alipiţi pereţilor, care la exterior corespund câte unui contrafort înconjurat de un soclu continuu (15). Aceşti contraforţi din exterior sunt în retragere şi au câte o nişă adâncă prevăzută cu o fereastră circulară sau polilobă prin care se zăresc capetele unor personaje ce probabil au avut legatură cu istoria monumentului (ex. un nobil maghiar) si dau impresia ca biserica ar fi populate (16). În porţiunea centrală a contraforţilor şi în partea lor superioară sunt aşezate două rânduri de statui pe console sub baldachine. În cele patru colţuri ale poligonului se păstrează statuile apostolilor Petru şi Pavel între doi episcopi (unul este posibil să fie Sf. Nicolae). De asemenea, pe restul zidurilor exterioare ale bisericii mai sunt reprezentaţi Maria cu Iisus in braţe deasupra cărora se afla un înger cu aripile deschise ce priveşte spre cer, Sf. Cristofor ce îl sprijină pe umăr pe Iisus copil, Ioan Botezătorul, Sf. Urban cu viţa de vie şi trei apostoli, Sf. Iacob cu pălăria de pelerin, arhanghelul Gavril cu Maria (grupul Buneivestiri), Sf. Ecaterina cu atributul roţii, scena închinării magilor ce dă impresia unei compoziţii neunitare datorită personajelor ce privesc în direcţii diferite, şi cei trei regi ai Ungariei (Ştefan, Ladislau şi Emeric) (17). Statuile de regi şi sfinţi, sunt tratate fără o atenţie deosibită asupra detaliilor (18). Acum aflată în interiorul bisericii, dar iniţial în exterior, este scena rugaciunii de pe Muntele Măslinilor, unde se poate observa stângăgia la nivelul proporţiilor, personajele fiind alungite ori înghesuite (19). În special pe latura de nord a corului, dar şi pe un pilastru din interior se observă o serie de personaje bizare, demonice, precum faunul ce este reprezentat cu o frunte îngustă uşor încreţită, urechile legate direct de unghiul interior al orbitei ochilor şi cu nasul turtit şi lat, acesta fiind un caz unic în Transilvania (20). În interior, la nivelul decorului,pe lângă numeroasele statui si console ― consolele întruchipează îngeri stând ghemuit sau capetele unor personaje ―, se întâlnesc capiteluri cu croşetă şi bolţi joase în cruce pe ogive dispuse în secţiuni pătrate ce amintesc de decorul auster al cistercienilor.
Influenţa gotică poate fi observată şi la nivelul ferestrelor. Deşi unele au deschideri semicirculare specifice romanicului, altele au profilul frânt şi ancadramentul decorat în partea superioară (21).
Imediat după terminarea corului a fost adosată şi sacristia, urmând ca într-o ultimă fază, în prima jumătate a secolului al XV-lea, biserica să fie înconjurată cu un zid înalt prevăzut cu metereze pentru tragere (22).
În urma cercetarii făcute asupra scrierilor istorice despre biserica evanghelică din Sebeş, se poate observa complexitatea monumentului la nivelul arhitecturii ce îmbină mai multe stiluri datorită perioadei îndelungate de timp în care au avut loc modificări, şi unde se regăsesc influenţele altor şantiere precum cel de la Cîrţa. Cât despre sculptură, aceasta se face remarcată prin diversitate atât la nivelul temelor iconografice, cât si la nivel stilistic.
(1) Heitel, Radu, Monumentele medievale din Sebeş-Alb , Ed. Meridiane, Bucureşti, 1964, pp. 13-17, 10-26.
(2) Virgil, Vatăşianu, Istoria artei feudale în ţările române, Ed. Academiei Republicii Populare Romîne, Bucureşti, 1959, pp. 220-223, 320-322, 732-733.
(3) Roth, Victor, Geschichte der deutschen Baukunst in Siebenbürgen, Ed. Kessinger, Strassburg, 1905, pp. 21-22, 55-62, 420-422.
(4) Varga, Livia, ,,Die mittelalterliche Baugeschichte der evanghelischen Kirche in Mühlbach”, Acta historiae artium, nr. 25, Akadémiai kiadó, Budapest, 1979, pp. 187-236.
(5) Rusu, Adrian, Arhitectura religioasă medievală în Transilvania, Ed. Muzeului Sătmărean, Satu Mare, 2002, p. 28.
(6) Drăguţ, Vasile, Arta gotică în România, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1979, pp. 43-46.
(7) Arion, Gheorghe, Sculptura gotică în Transilvania, Ed. Dacia, Cluj, 1974, pp. 53-69, 96-97.
(8) R. Heitel, Monumentele, p. 10.
(9) Ibid., p. 11.
(10) Ibid., p. 13.
(11) Gh. Arion, Sculptura, p. 53.
(12) R. Heitel, Monumentele, p. 16.
(13) V. Vatăşianu, Istoria, p. 221.
(14) R. Heitel, Monumentele, p. 17.
(15) V. Vatăşianu, Istoria, p. 221.
(16) Ibid., p. 222.
(17) Ibid., p. 321.
(18) R. Heitel, Monumentele, p. 17.
(19) Gh. Arion, Sculptura, p. 59.
(20) Ibid., p. 61.
(21) R. Heitel, Monumentele, p. 12.
(22) Ibid., p. 16.
Biserica evanghelică din Sebeş este un monument arhitectural din Transilvania a cărei construcţie a început în secolul al XIII- lea şi s-a finalizat trei secole mai târziu. Despre aceasta au scris istorici precum Radu Heitel (1), Virgil Vătăşianu (2), Victor Roth (3), Livia Varga (4), Adrian Rusu (5) şi Vasile Drăguţ (6), iar Gheorghe Arion (7) descrie în detaliu ansamblul sculptural al bisericii.
Initial biserica din Sebeş era o bazilică romanică, trinavată, cu cor pătrat şi absidă semicirculară. Dar de-alungul timpului aceasta a avut parte de o succesiune de modificări, atât la nivelul planului cât și la nivelul elevației. Într-o primă fază, în jurul secolului al XIII-lea, una dintre aceste schimbări a fost înlocuirea primei abside semicirculare de pe latura de est, cu una poligonală cu patru contraforturi adosate primei fundaţii. Sistemul de boltire al absidei dispune de şase nervuri, din care ultimele două dinspre vest transmit greutatea în zidurile de închidere a colateralelor şi ale navei centrale. Cheia de boltă cu floare de măceş (Rosa canina) găsită la fundaţia unui stâlp din perioada gotică, indică faptul că aceste modificări pot fi puse în legătură cu șantierul cistercian de la Cîrța, unde se regăseste acelaşi motiv ornamental (8).
În a doua fază a contrucţiei datează lărgirea fundaţiei celor două turnuri de pe vest ― care nu au mai fost construite ― şi formarea unui turn central de secțiune dreptunghiulară ce a fost ridicat în a doua jumătate a veacului al XIII-lea (9). Tot în aceeaşi perioadă biserica a fost extinsă cu două travee spre vest.
Cea mai importantă însa este cea de a treia etapă de construcţie a Sebeşului, etapă ce a reprezentat ridicarea corului, între anii 1360-1382, considerat printre primele încercari de realizare a unei biserici de tip hală din Transilvania. De menţionat este faptul că pe una dintre cheile de boltă ale corului apare stema regelui Ungariei, Ludovic de Anjou (10).
În secolul al XIV-lea localitatea dispunea de însemnate resurse economice care permiteau înlocuirea vechii bazilici romanice cu o construcţie impozantă, reprezentativă pentru comunitate. Resursele financiare s-au dovedit însă insuficiente, motiv pentru care s-a ridicat doar corul tip hală, cu deambulatoriu, care a fost racordat la corpul bazilical (11). Spre deosebire de restul bisericii, corul este mai înalt şi are o dezvoltare longitudinală cu trei nave de aceeaşi înălţime (12). Acesta este împărţit în 15 travee boltite în cruce pe ogive şi despărţite prin stâlpi şi pilaştrii cu câte o colonetă angajată. Înspre apus nava centrală dispune de două travee pătrate de dimensiuni mai mari, iar înspre răsărit acestea se continuă cu trei travee dreptunghiulare înguste (13).
Important la acest cor este decorul sculptural bogat, prin care sunt reprezentate mai multe teme iconografice. Corul este dominat de statui aşezate pe contraforţi sub baldachine ce erau decorate cu frontoane şi fiale ajurate, prevăzute cu fleuroane şi încoronate cu o cornişă cu patrulobi înscrişi în pătrate arcuite. Din păcate, multe dintre aceste statui s-au pierdut.
În interior stâlpii sunt înalţi de 11 m, iar din aceştia pornesc nervuri puternic profilate cu chei de boltă decorate în general cu elemente vegetale (frunză de stejar, frunză de viţă de vie, frunză de acant) de factură realistă, cu personaje biblice sau mitologice, iar consolele pilaştrilor susţin statui cu diferite personaje aşezate sub baldachine bogat decorate (14). În navele laterale se găsesc pilaştrii alipiţi pereţilor, care la exterior corespund câte unui contrafort înconjurat de un soclu continuu (15). Aceşti contraforţi din exterior sunt în retragere şi au câte o nişă adâncă prevăzută cu o fereastră circulară sau polilobă prin care se zăresc capetele unor personaje ce probabil au avut legatură cu istoria monumentului (ex. un nobil maghiar) si dau impresia ca biserica ar fi populate (16). În porţiunea centrală a contraforţilor şi în partea lor superioară sunt aşezate două rânduri de statui pe console sub baldachine. În cele patru colţuri ale poligonului se păstrează statuile apostolilor Petru şi Pavel între doi episcopi (unul este posibil să fie Sf. Nicolae). De asemenea, pe restul zidurilor exterioare ale bisericii mai sunt reprezentaţi Maria cu Iisus in braţe deasupra cărora se afla un înger cu aripile deschise ce priveşte spre cer, Sf. Cristofor ce îl sprijină pe umăr pe Iisus copil, Ioan Botezătorul, Sf. Urban cu viţa de vie şi trei apostoli, Sf. Iacob cu pălăria de pelerin, arhanghelul Gavril cu Maria (grupul Buneivestiri), Sf. Ecaterina cu atributul roţii, scena închinării magilor ce dă impresia unei compoziţii neunitare datorită personajelor ce privesc în direcţii diferite, şi cei trei regi ai Ungariei (Ştefan, Ladislau şi Emeric) (17). Statuile de regi şi sfinţi, sunt tratate fără o atenţie deosibită asupra detaliilor (18). Acum aflată în interiorul bisericii, dar iniţial în exterior, este scena rugaciunii de pe Muntele Măslinilor, unde se poate observa stângăgia la nivelul proporţiilor, personajele fiind alungite ori înghesuite (19). În special pe latura de nord a corului, dar şi pe un pilastru din interior se observă o serie de personaje bizare, demonice, precum faunul ce este reprezentat cu o frunte îngustă uşor încreţită, urechile legate direct de unghiul interior al orbitei ochilor şi cu nasul turtit şi lat, acesta fiind un caz unic în Transilvania (20). În interior, la nivelul decorului,pe lângă numeroasele statui si console ― consolele întruchipează îngeri stând ghemuit sau capetele unor personaje ―, se întâlnesc capiteluri cu croşetă şi bolţi joase în cruce pe ogive dispuse în secţiuni pătrate ce amintesc de decorul auster al cistercienilor.
Influenţa gotică poate fi observată şi la nivelul ferestrelor. Deşi unele au deschideri semicirculare specifice romanicului, altele au profilul frânt şi ancadramentul decorat în partea superioară (21).
Imediat după terminarea corului a fost adosată şi sacristia, urmând ca într-o ultimă fază, în prima jumătate a secolului al XV-lea, biserica să fie înconjurată cu un zid înalt prevăzut cu metereze pentru tragere (22).
În urma cercetarii făcute asupra scrierilor istorice despre biserica evanghelică din Sebeş, se poate observa complexitatea monumentului la nivelul arhitecturii ce îmbină mai multe stiluri datorită perioadei îndelungate de timp în care au avut loc modificări, şi unde se regăsesc influenţele altor şantiere precum cel de la Cîrţa. Cât despre sculptură, aceasta se face remarcată prin diversitate atât la nivelul temelor iconografice, cât si la nivel stilistic.
(1) Heitel, Radu, Monumentele medievale din Sebeş-Alb , Ed. Meridiane, Bucureşti, 1964, pp. 13-17, 10-26.
(2) Virgil, Vatăşianu, Istoria artei feudale în ţările române, Ed. Academiei Republicii Populare Romîne, Bucureşti, 1959, pp. 220-223, 320-322, 732-733.
(3) Roth, Victor, Geschichte der deutschen Baukunst in Siebenbürgen, Ed. Kessinger, Strassburg, 1905, pp. 21-22, 55-62, 420-422.
(4) Varga, Livia, ,,Die mittelalterliche Baugeschichte der evanghelischen Kirche in Mühlbach”, Acta historiae artium, nr. 25, Akadémiai kiadó, Budapest, 1979, pp. 187-236.
(5) Rusu, Adrian, Arhitectura religioasă medievală în Transilvania, Ed. Muzeului Sătmărean, Satu Mare, 2002, p. 28.
(6) Drăguţ, Vasile, Arta gotică în România, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1979, pp. 43-46.
(7) Arion, Gheorghe, Sculptura gotică în Transilvania, Ed. Dacia, Cluj, 1974, pp. 53-69, 96-97.
(8) R. Heitel, Monumentele, p. 10.
(9) Ibid., p. 11.
(10) Ibid., p. 13.
(11) Gh. Arion, Sculptura, p. 53.
(12) R. Heitel, Monumentele, p. 16.
(13) V. Vatăşianu, Istoria, p. 221.
(14) R. Heitel, Monumentele, p. 17.
(15) V. Vatăşianu, Istoria, p. 221.
(16) Ibid., p. 222.
(17) Ibid., p. 321.
(18) R. Heitel, Monumentele, p. 17.
(19) Gh. Arion, Sculptura, p. 59.
(20) Ibid., p. 61.
(21) R. Heitel, Monumentele, p. 12.
(22) Ibid., p. 16.
Creator
Vasile Drăguț
Source
BIBLIOGRAFIE BISERICA EVANGHELICĂ SEBEŞ
Gharazeddine Sara-Alexandra
Arion, Gheorghe, Sculptura gotică în Transilvania, Ed. Dacia, Cluj, 1974, pp. 53-69, 96-97
Drăguţ, Vasile, ,,Contribuţii privind arhitectura goticului timpuriu în Transilvania”, SCIA, nr. 1, Bucureşti, 1968, pp. 41-49
Drăguţ, Vasile, Arta gotică în România, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1979, pp. 43-46
Heitel, Radu, Monumentele medievale din Sebeş-Alba , Ed. Meridiane, Bucureşti, 1964, pp. 13-17, 10-26
Pascu, Ştefan, Meşteşugurile din Transilvania pînă în secolul al XVI-lea, Ed. Academiei Republicii Populare Romîne, Bucureşti, 1954, pp. 85-87
Roth, Victor, Geschichte der deutschen Plastik in Siebenbürgen, Ed. Heitz, Strassburg, 1906, pp. 13-16
Roth, Victor, Geschichte der deutschen Baukunst in Siebenbürgen, Ed. Kessinger, Strassburg, 1905, pp. 21-22, 55-62, 420-422
Rusu, Adrian, Arhitectura religioasă medievală în Transilvania, Ed. Muzeului Sătmărean, Satu Mare, 2002, p. 28
Virgil, Vatăşianu, Istoria artei feudale în ţările române, Ed. Academiei Republicii Populare Romîne, Bucureşti, 1959, pp. 220-223, 320-322, 732-733
Gharazeddine Sara-Alexandra
Arion, Gheorghe, Sculptura gotică în Transilvania, Ed. Dacia, Cluj, 1974, pp. 53-69, 96-97
Drăguţ, Vasile, ,,Contribuţii privind arhitectura goticului timpuriu în Transilvania”, SCIA, nr. 1, Bucureşti, 1968, pp. 41-49
Drăguţ, Vasile, Arta gotică în România, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1979, pp. 43-46
Heitel, Radu, Monumentele medievale din Sebeş-Alba , Ed. Meridiane, Bucureşti, 1964, pp. 13-17, 10-26
Pascu, Ştefan, Meşteşugurile din Transilvania pînă în secolul al XVI-lea, Ed. Academiei Republicii Populare Romîne, Bucureşti, 1954, pp. 85-87
Roth, Victor, Geschichte der deutschen Plastik in Siebenbürgen, Ed. Heitz, Strassburg, 1906, pp. 13-16
Roth, Victor, Geschichte der deutschen Baukunst in Siebenbürgen, Ed. Kessinger, Strassburg, 1905, pp. 21-22, 55-62, 420-422
Rusu, Adrian, Arhitectura religioasă medievală în Transilvania, Ed. Muzeului Sătmărean, Satu Mare, 2002, p. 28
Virgil, Vatăşianu, Istoria artei feudale în ţările române, Ed. Academiei Republicii Populare Romîne, Bucureşti, 1959, pp. 220-223, 320-322, 732-733
Publisher
Istoria și Teoria Artei
Date
[no text]
Contributor
Sara-Alexandra Gharazeddine
Rights
[no text]
Relation
[no text]
Format
Fotografii alb-negru
Language
[no text]
Type
[no text]
Identifier
[no text]
Coverage
[no text]
Files
Citation
Vasile Drăguț, “BISERICA EVANGHELICĂ DIN SEBEŞ,” Arhiva Dragut, accessed April 26, 2024, https://vasiledragut.omeka.net/items/show/15.